Hei !

V-ati așezat comfortabil? Cana de cafea e si ea prezenta in scenariu?

Atunci, bine v-am regăsit!

Va îmbrățișez cu drag pe toti !
Astept subiecte, intrebari, sugestii, completari, comentarii.

Deeeeci: loading loading …
Ps: o linguriță de zahăr sau doua?

Cum e …

Cum e … sa privesti un om si sa vezi cum ochii lui cuprind intreaga lume, cum zambetul lui cuprinde tot universul. Cum in imbratisarea lui te face sa te pierzi si sa te regasesti de o suta de ori pe secunda. Atunci cand stii ca e ultima privire pe care vei vrea sa o vezi in apus … E atunci cand vrei ca toata lumea sa poata simtii ce simti si tu pentru ca stii ca atunci planeta ar fii un loc mai bun… Si parca vrei sa strigi in gura mare sa te auda toti cat de fericit esti dar totodata ramai mut, nu iti mai gasesti cuvintele.

Putin haos

Oboseala, stres, cotidian, un dute-vino haotic care nu se mai opreste. Atunci cand urma sa inchizi ochii pentru cinci secunde … dar nu te-ai asteptat sa fie surda bezna in care te scalzi. Atat a fost nevoie? Sa numeri pana la cinci ca viata sa isi schimbe directia? Simti cum o palma grea se rasfrange cu toata puterea… e rece o simti pana in suflet cum smulge si ultima picatura de liniste. Iti apare imaginea lui in departare conturata din linii si culori pastelate. Probabil crezi ca halucinezi dar din bucatarie se simte un miros amar si intepator de cafea. E toamna deja, el poarta hanoracul tau preferat iar tu porti zambetul pe care ti l-a daruit. Doi straini ce se pierd in linistea muta. Muti sunt si ei. Astazi a fost marti dar cand te-ai trezit din somn a fost duminica. Atata zarva in jur, il cauti cu privirea si parca e din nou duminica. Probabil ai uitat sa mai numeri. Ce coincidenta, el e tot aici. Poarta aceleasi haine si acelasi zambet. Oare a fost acolo?

Ceva despre barbati

Secolul in care traim a impartit barbatii in trei categorii: baietii rai de care ti-a zis maicata sa te feresti, baiatul ala bun care mergi sa il prezinti mamei si baietii care vor sa fie femei.

Aia buni, care cara plase, care o suna pe mama, care iti tine geanta cand esti in cabina de proba, care renunta la abonamentul la sala sa iti iei o pereche noua de pantofi, care in loc sa mearga cu baietii la bere sta cu tine, te tine in brate si va uitati la serialul tau preferat. De cele mai multe ori acest gen de baieti ajung mai degraba pe langa relatie decat in ea sau chiar inselati de partenera. Pe astia ii luam si ii bagam in friendzone dar de ce? Poate de teama sa nu ii ranim, sa nu ii alungam, poate pentru ca sunt umarul pe care plangem si stim ca ne putem baza oricand pe ei.


Baiatul rau, cu cazier sau fara cazier dar cu figuri in cap. De ce ne atrage? Pentru ca daca zambeste ne farmeca cu zambetul lui iar daca nu o face tinde sa fie misterios. Cui nu ii place o poveste buna cu detectivi?
In general noua oamenii ne complicam viata, tindem sa avem mintea si timpul ocupate, sa avem un motiv pentru care ne trezim dimineata. Avem nevoie de acel sut in cur sa simtim ca traim. Pe scurt ne plac provocarile. Atunci cand cineva ne pune lumea la picioare totul devine linear, monoton, practic stim deja ceea ce urmeaza sa se intample sau sa spuna. Cati dintre voi v-ati uita la un serial care ati stii cum se termina? Acest gen de baieti ne starnesc imaginatia din toate punctele de vedere. Sunt persoane dominante, sigure pe ele, care stiu ce vor si decurg la orice mijloace pentru a-l obtine iar noua femeilor ne place sa ne simtim in siguranta.

Baiatul care vrea sa fie femeie sau vrea tot un barbat … nu ne intereseaza ce face atat timp cat nu ne afecteaza vietile.

De ce ne plac oamenii frumosi?

Noi oamenii suntem haos, un mixt de pretentii, sentimente, pareri, idei. Atunci cand intalnim un om ne formam instant o parere. In proportie de 50% as putea spune ca este valida deoarece infatisarea, tatuajele, expresiile faciale, vestimentatia, culoarea parului, makeup-ul, accesorile, manichiura, etc., toate detaliile acestea vorbesc despre personalitatea fiecaruia dintre noi. Insa ce se intampla cu celelalte 50% de procente. Exista o linie fina, pe care de cele mai multe ori o calcam in picioare, intre a forma o parere pe baza a ceea ce vedem si a judeca. Un lucru e sigur, ne plac oamenii frumosi. Chiar si atunci cand ne formam modele in viata alegem un pachet complet: inteligenta si aspect exterior placut (sa nu uitam, ceea ce imi place mie nu inseamna ca trebuie sa iti placa si tie).
De ce ne plac oamenii frumosi? De ce infatisarea este atat de importanta.
Media a jucat si joaca un rol major. Zilnic ne sunt prezentate 2 stereotipuri: barbatul bine facut, care merge la sala, zambet frumos si femeia supla, parul lung, fata curata, fara celulita sau alte imperfectiuni, cu forme proeminente, ambii mereu zambitori si parca fara a fi surmenati de grijile cotidiene. Ne atrag pentru ca sunt mereu plini de viata, entuziasi, se imbraca bine, par sanatosi. Pe de-o parte este ok sa ne dorim sa evoluam la modul sa fim ingrijiti, sa mancam sanatos, sa ne bucuram de viata, sa mergem sa corectam ce se poate fara proceduri invazive (ai acnee sa nu cauti sfaturi pe net, sa mergi la dermatolog, ai un dinte stricat, mergi sa ti-l repari). Intorcandu-ne la partea cu judecata, trebuie sa luam in considerare ca schimbarile care au loc in viata unui om se intampla pentru ca doreste sau nu dar se intampla cu un motiv. Spre exemplu un om este gras, poate pentru ca abea a inceput dieta cand l-ai intalmit, poate trebuie sa slabeasca pentru a putea fii operat, sau nu poate fii operat ca are alte probleme de sanatate. Se spune ca atunci cand o femeie isi schimba culoarea parului ceva in viata ei s-a modificat de asemenea. Aceste mici mofturi: unghiute, bucle, o fusta scurta, un coafat, sunt lucruri marunte dar care ne aduc incredere, ne fac sa ne simtim bine, impliniti, ingrijiti, frumosi (atat in ochii nostri cat si a celor din jur). Uneori validarea, presiunea, dorinta de apartenenta in societate ne impinge sa recurgem la masuri extreme. Aceasta apartenenta, acceptare a omului intr-un anumit grup, cadru ii poate distruge moralul, il poate face sa se simta marginalizat.

Am precizat mai sus de mixed feelings cand vine vorba de ceea ce noi oamenii gandim unii despre altii. Aici apar exemplele, cliseele: Dc te-ai vopsit? De ce ai implant? De ce nu slabesti? De ce nu mergi la dermatolog? Nu este treaba noastra sa ne dam cu parerea despre viata unui om. (mai es in necunostiinta de cauza) De ce facem asta? Ca sa vedem doar oameni frumosi pe strada? Facem asta pentru ca ne pasa cu adevarat de bunastarea celuilalt si ne dorim sa il ajutam? Facem asta pentru a clasifica pe cei din jur?

Cel mai important este sa ne simtim bine, impliniti cu noi insine, sa nu ne lasam calcati pe suflet, sa nu ne simtim lasati pe dinafara si mai pe romaneste … sa ne doara in c*r de parerea celorlalti.

Liniste

Cam cat de ciudata este viata uneori.. Abea atunci când ești fericit cu adevărat realizezi nefericirea din jurul tau. Ce inseamna sa fii fericit? Sa iti tresare inima de bucurie la o foare, la mirosul prajiturii abea scoase din cuptor, sa oferi zâmbete, sa pui capul pe perna împăcat, sa vrei ca cei din jur sa simfa ce simti tu. Dar stii ce mai inseamna? O doza de tristețe, de real, de o oarecare frica … poate chiar mila?  Pentru acei oameni care nu gasesc o vorba buna, care jignesc, care nu iti intorc si celalalt obraz, care nu apreciaza si nu pot vedea frumosul din lucrurile mărunte. Si nu i-am inteles cat de nefericiți sunt pana nu am fost eu indeajuns de fericita. Pentru mine timpul sa oprit în loc, simt ca il prețuiesc la adevarata valoare si nu as putea sa il pierd raspuzand cu ură, improscand cu venin si denigrand ceea ce ma înconjura… fie ca e om, frunza, o idee de viata sau obiect. 
Fericirea e împăcarea cu tine, e liniștea, impulsul de a fii un om mai bun, curajul de a alege sa fii cea mai buna versiune a ta.

Ca batranii

I-am auzit din balconul cu pricina unde muscatele se alineau ca niste regine in bataia vântului iar din cafea se pierdeau aburi in linia orizontului. Azi sa întrerupt liniștea dar va promit ca am savurat tot dialogul. El tot cu ea, cam de 40 de ani minim as fi pariat eu. I-am auzit in careva zi confruntand problemele vieții cu un cetățean in trecere.

  • Fost-am la doctoru de ochi ca ma lasa vederea! Se auzea bombanind cetățeanul. Da’ sa vezi ce ma sagetat asistebta ca parca începusem sa-mi revin!
  • Și la ochi? Numai ce te stiam intors de la spital.. soțul
  • Da’ stii cum e asta? Cat e timp frumos afara nu ma doare nimic apoi cum se schimba, tot ma doare.
  • Întrebat-o pe sotie ca iti spune cum e vremea maine si pe toata saptamana.
  • De pe la o varsta cam toate incep sa iti faca necazuri. 70 de ani ce pretentii …
  • Atata timp cat inca te doare ce ceva inseamna ca trăiești daca nu … încheiase doamna cu un zâmbet larg pe fata si nostalgie in glas.

Mut

Cand iubirea te lasa mut in fatza ei si te învăluie într-u totul … abea atunci stii ca exista.  Suntem făcuți sa nu credem in ceea ce nu e palpabil. Golul acela din piept care parca seacă totul dinăuntrul tau … apoi liniștea care se așterne. E ca intr-un vis … pret de cateva secunde privești în gol si rămâi neputincios. Nu îndrăznești să respiri de frica sa nu strici totul însă de abea acum incepe. E recunoștința, e implinire toate intr-un mod copleșitor. Ai vrea sa mulțumești si nu stii cui. Pret de cateva secunde esti pur si simplu incapabil … pentru ca iubirea e ceva mai mare decât noi. Te simti pregatit? Sa o primesti si te bucuri de ea pe săturate?

Marea si atat

Exact ca o zi de vara pe nisipul cald scaldat de razele soarelui.. sa prafuit metafora insa sufletele noastre nu. Simt cum ma cuprind furnicaturi de atata caldura, ma pisca, ma gadila pana la talpi apoi urca pana in crestetul capului… apoi se domolesc cand marea atinge calcaiele si e rece …. e ca o dezmierdare. Are un miros sarat dar totusi dulce si atat de coplesitor. La ea visez zi de zi, la noptile cu muzica si dans si la trandafirul purtat de valuri. Cat de cliseic, rosu… Oare ma vezi ca pe celelalte? Poate a fost un semn de apropiere poate unul de lasa-ma-mi place sau poate ai fost politicos si am inteles prea multe. Un moment cand realizezi ca daca il pierzi, pierzi tot. Ce prostie … viata noastra nu ar trebui sa fie conditionata de a altui om si totusi … fara el nu ar mai fi nimic la fel. Nu ar mai fi trecut, prezent si nici viitor. Cel putin nu la fel iar de altfel ma tem. Nu e teama de necunoscut, e teama ca nu va mai fi el sa ma ghideze. Cate forme are fericirea? Atata stiu ca are chip … Cat iti ia sa iti dai seama ca ai tot? De ce e nevoie sa deschizi ochii? A fost intuneric apoi lumina apoi … tu, joc de culoare. De astazi orice ar fi nimeni nu va mai fi ca tine. Depinde de mine viitorul. Eu sunt tot aici la mare, mare departare.

Ritualul de acceptare

Te-ai intrebat vreodata de ce razele soarelui bat mai puternic in iulie? Eu nu dar uite la ce duce statul in casa. Si sunt sigura ca exista deja un raspuns la intrebarea mea dar asa suntem noi oamenii, prea prinsi in cotidian sa ne mai pese de cele ce ne inconjoara. Cand am pus ultima oara mana pe o carte? Zic pas ca parca imi e rusine sa raspund. Din nou, asa suntem noi oamenii, ne bazam pe media si dam la o parte ceea ce e palpabil in toate sensurile lui. Cand vi-am zis ca numai stim sa ne bucuram de ce avem…
Asa incepe fiecare dimineata, cafea, zambet, soare de cateva zile incoace apoi incepe infernul. E ca linistea de dinaintea furtunii dar poate umpic mai apasatoare. Atunci cand te loveste in piept si simti cum respiratia iti ramane undeva captiva in adancul tau si nu o poti elibera… panica. Intrebari ce nu isi gasesc raspuns, agitatie … inceput de haos chiar daca vrem sa recunoastem sau sa mai pastram aparentele. Ai jucat vreodata the floor is lava? Lasa, acum joci de fiecare data cand iesi din casa, de teama. Pentru ca teama nu are ratiune  e construita din impulsivitate, naivitate si autoaparare, zic eu. Ar mai fi si altele dar deja e mult si putinul asta. Radeai de mario cum sarea deasupra cipercutelor. Tu ce faci acum? Cum e sa te ferești de semenii tai si cam de tot ce te înconjoară? Acum pământul rade de tine defapt tot universul cu karma alaturi profita de situatie si rad de noi. In hohote. Aud ecoul …

Am ales

Inca de cand eram copil auzeam vorbindu-se despre lupta dintre bine si rau in care intotdeuna binele iese invingator. Am crescut si am inceput sa impart tot din jurul meu dupa acest stereotip. Asa am aflat ca exista oameni buni si oameni rai, situatii favorabile si cele mai putin placute, zile bune dar si rele, complimente si vorbe urate, exista astazi si acum dar maine poate nu. Atunci a fost momentul de rascruce unde am ales. M-am ales pe mine. La inceput ma uitam si ascultam cu teama si tristete asupra celor ce lasa viata sa treaca pe langa ei. Cei care pun accentul pe faptele altor nu al lor, cei care se focuseaza in cu totul alte directii decat cea a progresului personal. Ei sunt cei ce raman mici, nefericiti, neimpliniti. Sunt cei ce seamana vant si culeg furtuna iar in suflet au doar frustrare si ura. Ii auzeam cum vorbesc pe la spate vrute si nevrute, atat lucruri plauzibile cat si din imaginatia lor. Oare se plictiseau sau sunt eu intr-atat de interesanta. Mi-as dori sa le impart cheia succesului si reteta fericirii dar ele se arata doar celor intelepti si celor care vad curcubeul de dincolo de nori. Este o alegere pe care eu nu o pot face pentru nimeni.  Apoi a venit seara, am pus capul pe perna si am inchis ochii si da, m-am gandit ca poate va fi pentru ultima data. M-am gandit la mama si la ultimele cuvinte care i le-am spus, daca am facut-o sa planga sau sa zambeasca, m-am gandit la prietenele mele daca le-a placut prajitura din weekend, la doamna de la magazin daca i-am multumit cand mi-a dat bonul si la multe alte persoane. M-am gandit daca am facut tot ce mi-am propus in aceea zi si daca sunt fericita eu cu mine. Mi-am dat seama ca tot ce intampinam in viata e o alegere. Se pare ca sunt doar doua variante, poti sa alegi in a fii tu fericit si implinit si sa faci tot ceea ce iti doresti, ce visezi sau te poti mula dupa societate, ii poti lasa pe altii sa iti ghideze viata, sa iti ingradeasca ideeile, sa te modeleze si sa te controleze. In final alegi intre a fi altfel sau ca restul. In final binele invinge.